Activitatea pentru înfiinţarea Sistemului 112 în România a generat emiterea unor acte normative şi includerea acestei direcţii de acţiune în strategii, politici şi programe guvernamentale:
Ordonanţa de Urgenţă nr.34/19.03.2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă;
Legea nr.160/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă;
Legea nr.132/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr.34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă.
Furnizarea Serviciului 112 către cetăţeni se realizează prin centre unice pentru apeluri de urgenţă, dispecerate de urgenţă şi dispecerate integrate de urgenţă, organizate la nivel de reşedinţă de judeţ, la nivelul municipiului Bucureşti şi la nivelul municipiilor şi oraşelor sau acolo unde este necesar.
Sistemul 112 este un sistem operativ de telecomunicaţii, proiectat să notifice, recepţioneze, proceseze şi să transmită apelurile de urgenţă către serviciile responsabile, într-un mod centralizat şi unitar, cu ajutorul funcţiilor integrate: